[cs_content][cs_section parallax=”false” separator_top_type=”none” separator_top_height=”50px” separator_top_inset=”0px” separator_top_angle_point=”50″ separator_bottom_type=”none” separator_bottom_height=”50px” separator_bottom_inset=”0px” separator_bottom_angle_point=”50″ style=”margin: 0px;padding: 45px 0px;”][cs_row inner_container=”true” marginless_columns=”false” style=”margin: 0px auto;padding: 0px;”][cs_column fade=”false” fade_animation=”in” fade_animation_offset=”45px” fade_duration=”750″ type=”1/1″ style=”padding: 0px;”][cs_text]
Mă întorceam de la fotbal. Era și Dorin, asistentul directorului nostru Sabin. Povesteam cu el despre câtă vulgaritate încape în unii oameni, mai ales în copii. Și am văzut asta cu vârf și îndesat la fotbal în ham. Copii de doar 7 ani care înjură mai ceva decât un om mare. Dorin se întreba dacă are rost toată munca asociației, dacă se vede ceva din ce facem, dacă răsare prin vreun ungher întunecat o licărire de lumină. Imediat am ajuns în centrul satului. Am rămas amândoi blocați de ce am văzut. Pe o lespede de piatră stătea o fetiță. Era cu o carte în mână și citea. Reacția lui Dorin: „Când vezi așa ceva, îți crește inima, vezi că munca ta chiar contează!” Eram așa bucuros că am văzut-o citind, în mijlocul satului, în zona cea mai poluată din toate punctele de vedere – poluată mai ales cu agresivitatea și indiferența părinților față de copii – încât am mers la magazin și i-am luat acestei fetițe o înghețată ca recompensă. Când ne-am întors am găsit-o și pe verișoara ei citind. Le-am lăudat pe amândouă. Erau așa de mândre și bucuroase în același timp. La final am exclamat: „Deja s-au aprins două lumini în acest mare întuneric!”
Numele lui Dumnezeu din Coran pentru ziua de azi este Lumina. Dumnezeu este lumina care luminează zonele cele mai întunecate ale existenței. La rândul meu eu sunt o lumină, am această lumină în mine de la Dumnezeu. Misiunea mea e de a o da mai departe. Iar lumina mea este lumină doar în măsura în care bate asupra chipului unui om care e nevăzut, care stă în întuneric. Dacă o țin doar pentru mine, ușor ușor dispare. Dacă o îndrept spre alții, spre cei care sunt în întunericul anonimatului, spre cei pe care nimeni nu i-a văzut cât de talentați sunt și câte valori frumoase au în ei, atunci lumina mea este cu adevărat lumina care vine de la El. Și cum binele tinde să se răspândească, e de ajuns să aprinzi o lumină, să faci vizibil chipul unui copil, că deja se aprind și alte lumini. Mulțumesc, Doamne, pentru cele două lumini care au răsărit azi în întunericul din mijlocul satului!
Ovidiu Căliman, 25 ani, voluntar la Elijah
[/cs_text][/cs_column][/cs_row][/cs_section][/cs_content][cs_content_seo]Mă întorceam de la fotbal. Era și Dorin, asistentul directorului nostru Sabin. Povesteam cu el despre câtă vulgaritate încape în unii oameni, mai ales în copii. Și am văzut asta cu vârf și îndesat la fotbal în ham. Copii de doar 7 ani care înjură mai ceva decât un om mare. Dorin se întreba dacă are rost toată munca asociației, dacă se vede ceva din ce facem, dacă răsare prin vreun ungher întunecat o licărire de lumină. Imediat am ajuns în centrul satului. Am rămas amândoi blocați de ce am văzut. Pe o lespede de piatră stătea o fetiță. Era cu o carte în mână și citea. Reacția lui Dorin: „Când vezi așa ceva, îți crește inima, vezi că munca ta chiar contează!” Eram așa bucuros că am văzut-o citind, în mijlocul satului, în zona cea mai poluată din toate punctele de vedere – poluată mai ales cu agresivitatea și indiferența părinților față de copii – încât am mers la magazin și i-am luat acestei fetițe o înghețată ca recompensă. Când ne-am întors am găsit-o și pe verișoara ei citind. Le-am lăudat pe amândouă. Erau așa de mândre și bucuroase în același timp. La final am exclamat: „Deja s-au aprins două lumini în acest mare întuneric!”
Numele lui Dumnezeu din Coran pentru ziua de azi este Lumina. Dumnezeu este lumina care luminează zonele cele mai întunecate ale existenței. La rândul meu eu sunt o lumină, am această lumină în mine de la Dumnezeu. Misiunea mea e de a o da mai departe. Iar lumina mea este lumină doar în măsura în care bate asupra chipului unui om care e nevăzut, care stă în întuneric. Dacă o țin doar pentru mine, ușor ușor dispare. Dacă o îndrept spre alții, spre cei care sunt în întunericul anonimatului, spre cei pe care nimeni nu i-a văzut cât de talentați sunt și câte valori frumoase au în ei, atunci lumina mea este cu adevărat lumina care vine de la El. Și cum binele tinde să se răspândească, e de ajuns să aprinzi o lumină, să faci vizibil chipul unui copil, că deja se aprind și alte lumini. Mulțumesc, Doamne, pentru cele două lumini care au răsărit azi în întunericul din mijlocul satului!
Ovidiu Căliman, 25 ani, voluntar la Elijah[/cs_content_seo]
