Darul iertării

clasac

„Domnul să ne binecuvânteze, să ne apere de orice rău … ”. Ca în fiecare dimineață, Anton, un voluntar din România, a rostit și azi aceste cuvinte de binecuvântare. Recunosc că până acum nu mă gândeam prea mult la ceea ce înseamnă această binecuvântare pentru noi și pentru mine personal. Dar în ultimul timp, aceste cuvinte m-au însoțit zilnic.

Răul și efectele sale pot fi găsite aproape peste tot. Nu putem proteja copiii noștri de la centrele sociale și din comunitate de el mereu. Violență, ceartă, înjurături, neglijare, sărăcie… Copiii experimentează toate acestea zilnic. De ce ne mai rugăm să ne apere Dumnezeu de orice rău? Pare imposibil. Pare utopic. Nu?

Două fete din comunitatea noastră m-au învățat ceva. Ieri seară ne-am jucat împreună cărți. Când fata cea mare și-a dat seama că fata mai mică avea să câștige, a început s-o înjure și să ridice vocea la ea. Jocul s-a transformat într-o ceartă urâtă, iar cea mică, o fată calmă și pașnică a început să plângă. „Isuse, n-am putut s-o apăr de rău, nici tu nu ai apărat-o”, îmi ziceam în gând. Stăteam pe patul ei, fiind dezamăgită și îi ștergeam lacrimile. Înainte de culcare le-am spus doar: „Fetele, nu vreți să vă împăcați înainte să adormiți?” Dar le spuneam asta fără speranță. Credeam că nu vor mai vorbi între ele în seara asta. Dar mă înșelasem. Am asistat la o scenă frumoasă! Fata cea mare m-a rugat pe mine să părăsesc camera. Asta am făcut. Am stat în fața camerei lor și am auzit cum s-au împăcat: „Scuză-mă! Sunt obișnuită de acasă să strig și să vorbesc mai urât. Te rog frumos să mă ierți”. Iar cea mică a fost foarte înțelegătoare, s-au luat în brațe și au plâns împreună. Asta m-a atins.

N-am putut s-o apăr pe cea mică, dar Dumnezeu ne oferă darul iertării și al împăcării. Ne vindecă rănile și ne aduce pace în inimi. Nu putem avea grijă de copii mereu, dar putem deveni mesageri ai păcii.

 
Deborah Berndt, 20 ani, voluntară la Elijah