„Veniți de luați lumină!”

clasac

Zilele acestea însorite meditez la îndemnul acesta atât de specific sărbătorilor pascale. Dar ce înseamnă acest lucru? De la cine luăm lumină de fapt? Trebuie să dăm și noi lumină altora? Cum pot oare aplica aceasta în viața mea profesională?

Din punctul meu de vedere tot ce fac în munca mea trebuie să fie o „luminare”. O vorbă de încurajare spusă unei mame cu mulți copii, prizonieră în carantină cu un soț violent și alcoolic, ajunsă la capătul puterilor, cumpărăturile făcute pentru un vârstnic care are mai multă nevoie să simtă că nu e uitat decât de alimente în sine sau mobilizarea copiilor pentru menținerea legăturii cu școala nu e altceva decât aducerea unui strop de lumină în viețile lor. Fiecăruia după nevoile sale.

De unde pot lua această lumină? De unde altundeva decât de la Cel care se definește drept „Lumina lumii” (In 8,12), El trebuie să fie farul meu alexandrin. Dar, Doamne, cât de greu este! Cât de greu este să nu judec pe cei vulnerabili, să nu îi etichetez! Să văd în ei doar niște oameni care au nevoie! Altfel munca mea nu poate fi eficientă!

Dragii mei, care citiți aceste gânduri, haideți ca acum, mai mult decât oricând să fim cu toții alături de cei de lângă noi! Vedem cât de vulnerabilă este lumea și cât de naivi am fost crezând că suntem la adăpost de toate lucrurile care ne înfioară. Acum e nevoie de noi!

 

Bogdan Mihuleț, 38 de ani, angajat la Elijah