[cs_content][cs_section parallax=”false” separator_top_type=”none” separator_top_height=”50px” separator_top_inset=”0px” separator_top_angle_point=”50″ separator_bottom_type=”none” separator_bottom_height=”50px” separator_bottom_inset=”0px” separator_bottom_angle_point=”50″ class=”cs-ta-center” style=”margin: 0px;padding: 45px 0px;”][cs_row inner_container=”true” marginless_columns=”false” style=”margin: 0px auto;padding: 0px;”][cs_column fade=”false” fade_animation=”in” fade_animation_offset=”45px” fade_duration=”750″ type=”1/1″ style=”padding: 0px;”][cs_text]
Stăm acasă din cauza virusului – molima generației noastre. Timp foarte bun de meditație asupra noastră. Ce suntem? Cine suntem? Oare munca noastră face vreo diferență?
Acolo unde se află outseiderii lumii, acolo mergem noi. Și alături de ei stăm! Stăm și ne purtăm astfel încât unii nici nu-și pot imagina că nu ne leagă nimic mai mult decât voința de a face o diferență pentru viețile acestor oameni. Asta suntem noi, organizația care încearcă să facă lucrurile cum trebuie, să le așeze în făgașul lor normal în lume.
Îmi aduc aminte că am mers nu de mult în fața unei comisii de evaluare împreună cu un copil și mama lui. Cineva dintre cei de acolo văzând că deși ne cam pierdusem puțin în stufoasa birocrație, am urmat cu răbdare toți pașii până când am reușit să obținem ceea ce aveam nevoie, m-a întrebat de-a dreptul dacă sunt rudele mele.
Întrebarea are logică dacă ne uităm la o parte dintre contemporanii noștri. Cum altfel sau mai bine zis de ce ar fi vrut cineva să facă asta pentru niște oameni murdari, neciopliți, care nu vor spune mulțumesc vreodată? La început am fost surprins de întrebare, dar am stat și m-am gândit că în felul ei acea funcționară avea dreptate, acești oameni sunt rudeniile mele… Sunt scopul vieții și muncii mele. Acesta sunt eu/aceștia suntem noi – frații acestor oameni.
Dar oare face vreo diferență munca mea/munca noastră? Ei bine, asociația noastră este și trebuie să rămână un izvor nesecat de bunătate, de omenie, de exemple că lucrurile pot fi altfel.
Dacă fiecare copil sau tânăr a văzut că lucrurile pot fi făcute altfel decât le fac majoritatea oamenilor, atunci noi ne-am atins scopul. Dacă fiecare om cu care interacționăm (fie el primar, funționar, doctor, elev la școala de muzică sau care ne trece pragul în vreo casă de-a asociației), va vedea care sunt valorile noastre și ce înseamnă un sprijin real pentru membrii acestor comunități, atunci DA, ne-am atins scopul iar munca noastră face o diferență. Dacă nu atunci nu suntem decât niște simpli funcționari care administrează niște clădiri… Dumnezeu să ne ferească!
Bogdan Mihuleț, 38 de ani, angajat la Elijah
[/cs_text][/cs_column][/cs_row][/cs_section][/cs_content][cs_content_seo]Stăm acasă din cauza virusului – molima generației noastre. Timp foarte bun de meditație asupra noastră. Ce suntem? Cine suntem? Oare munca noastră face vreo diferență?
Acolo unde se află outseiderii lumii, acolo mergem noi. Și alături de ei stăm! Stăm și ne purtăm astfel încât unii nici nu-și pot imagina că nu ne leagă nimic mai mult decât voința de a face o diferență pentru viețile acestor oameni. Asta suntem noi, organizația care încearcă să facă lucrurile cum trebuie, să le așeze în făgașul lor normal în lume.
Îmi aduc aminte că am mers nu de mult în fața unei comisii de evaluare împreună cu un copil și mama lui. Cineva dintre cei de acolo văzând că deși ne cam pierdusem puțin în stufoasa birocrație, am urmat cu răbdare toți pașii până când am reușit să obținem ceea ce aveam nevoie, m-a întrebat de-a dreptul dacă sunt rudele mele.
Întrebarea are logică dacă ne uităm la o parte dintre contemporanii noștri. Cum altfel sau mai bine zis de ce ar fi vrut cineva să facă asta pentru niște oameni murdari, neciopliți, care nu vor spune mulțumesc vreodată? La început am fost surprins de întrebare, dar am stat și m-am gândit că în felul ei acea funcționară avea dreptate, acești oameni sunt rudeniile mele… Sunt scopul vieții și muncii mele. Acesta sunt eu/aceștia suntem noi – frații acestor oameni.
Dar oare face vreo diferență munca mea/munca noastră? Ei bine, asociația noastră este și trebuie să rămână un izvor nesecat de bunătate, de omenie, de exemple că lucrurile pot fi altfel.
Dacă fiecare copil sau tânăr a văzut că lucrurile pot fi făcute altfel decât le fac majoritatea oamenilor, atunci noi ne-am atins scopul. Dacă fiecare om cu care interacționăm (fie el primar, funționar, doctor, elev la școala de muzică sau care ne trece pragul în vreo casă de-a asociației), va vedea care sunt valorile noastre și ce înseamnă un sprijin real pentru membrii acestor comunități, atunci DA, ne-am atins scopul iar munca noastră face o diferență. Dacă nu atunci nu suntem decât niște simpli funcționari care administrează niște clădiri… Dumnezeu să ne ferească!
Bogdan Mihuleț, 38 de ani, angajat la Elijah[/cs_content_seo]
