[cs_content][cs_section parallax=”false” separator_top_type=”none” separator_top_height=”50px” separator_top_inset=”0px” separator_top_angle_point=”50″ separator_bottom_type=”none” separator_bottom_height=”50px” separator_bottom_inset=”0px” separator_bottom_angle_point=”50″ style=”margin: 0px;padding: 45px 0px;”][cs_row inner_container=”true” marginless_columns=”false” style=”margin: 0px auto;padding: 0px;”][cs_column fade=”false” fade_animation=” in” fade_animation_offset=”45px” fade_duration=”750″ type=”1/1″ style=”padding: 0px;”][cs_text]
Zilele trecute a venit la mine Ana, minunea noastra de copil de la Casa Ilie, casa de tip familial din satul Hosman. Deşi este foarte scundă şi are doar 9 ani, are un suflet uriaş. Nu a avut o viață ușoară. Era supărată și mi-a spus că își dorește să avem o „discuție foarte serioasă”. Ca de fiecare dată, am luat-o de mână și ne-am îndepărtat puțin de grup, pentru ca ea să se poată exprima în voie.
„Ralu, eu nu mai vreau cerceii pe care i-am primit cadou. Știi tu, cerceii ăia lungi pe care i-am tot vrut”, mi-a spus Ana. Surprinsă, priveam cum stătea serioasă în fața mea, cu mâinile încrucișate la piept. Am rugat-o să îmi spună care este motivul pentru care nu îşi mai vrea cerceii pe care şi-i dorise de Crăciun. „Nu îi mai vreau! Nu vreau să îi port!”
I-am povestit despre prințesa căreia îi erau îndeplinite toate dorințele și nimic nu o mulțumea. Și cum prințesa a învățat să prețuiască ce are, doar atunci când a fost nevoită să muncească pentru a obține ceea ce își dorește. La finalul poveștii, Ana imi zice: „Știi, Bella nu are cercei și mi-a spus că mereu a vrut și ea unii, exact ca ai mei. Săraca, mama ei nu poate să îi cumpere! Cum pot eu să stau cu cerceii în urechi, cand ea n-are? Vreau să îi pun într-o cutie și să îi fac ei cadou. Mă laşi?”
Și cum aș fi putut să îi spun nu?
Anei îi place să dăruiască! Acum ea a învățat să obțină ceea ce își dorește prin forțele proprii, cu eforturile pe care poate să le facă un copil de 9 ani. Toate acestea cu ajutorul unei poveşti.
Raluca Manta, 26 ani, angajată la Elijah
[/cs_text][/cs_column][/cs_row][/cs_section][/cs_content][cs_content_seo]
Zilele trecute a venit la mine Ana, minunea noastra de copil de la Casa Ilie, casa de tip familial din satul Hosman. Deşi este foarte scundă şi are doar 9 ani, are un suflet uriaş. Nu a avut o viață ușoară. Era supărată și mi-a spus că își dorește să avem o „discuție foarte serioasă”. Ca de fiecare dată, am luat-o de mână și ne-am îndepărtat puțin de grup, pentru ca ea să se poată exprima în voie.
„Ralu, eu nu mai vreau cerceii pe care i-am primit cadou. Știi tu, cerceii ăia lungi pe care i-am tot vrut”, mi-a spus Ana. Surprinsă, priveam cum stătea serioasă în fața mea, cu mâinile încrucișate la piept. Am rugat-o să îmi spună care este motivul pentru care nu îşi mai vrea cerceii pe care şi-i dorise de Crăciun. „Nu îi mai vreau! Nu vreau să îi port!”
I-am povestit despre prințesa căreia îi erau îndeplinite toate dorințele și nimic nu o mulțumea. Și cum prințesa a învățat să prețuiască ce are, doar atunci când a fost nevoită să muncească pentru a obține ceea ce își dorește. La finalul poveștii, Ana imi zice: „Știi, Bella nu are cercei și mi-a spus că mereu a vrut și ea unii, exact ca ai mei. Săraca, mama ei nu poate să îi cumpere! Cum pot eu să stau cu cerceii în urechi, cand ea n-are? Vreau să îi pun într-o cutie și să îi fac ei cadou. Mă laşi?”
Și cum aș fi putut să îi spun nu?
Anei îi place să dăruiască! Acum ea a învățat să obțină ceea ce își dorește prin forțele proprii, cu eforturile pe care poate să le facă un copil de 9 ani. Toate acestea cu ajutorul unei poveşti.
Raluca Manta, 26 ani, angajată la Elijah[/cs_content_seo]
