[cs_content][cs_section parallax=”false” separator_top_type=”none” separator_top_height=”50px” separator_top_inset=”0px” separator_top_angle_point=”50″ separator_bottom_type=”none” separator_bottom_height=”50px” separator_bottom_inset=”0px” separator_bottom_angle_point=”50″ class=”cs-ta-center” style=”margin: 0px;padding: 45px 0px;”][cs_row inner_container=”true” marginless_columns=”false” style=”margin: 0px auto;padding: 0px;”][cs_column fade=”false” fade_animation=”in” fade_animation_offset=”45px” fade_duration=”750″ type=”1/1″ style=”padding: 0px;”][cs_text]
Nu mai ştiu sigur ce aşteptări am avut când am venit prima oară în Hosman pentru un interviu de angajare… ştiu doar că îmi doream o schimbare. Să fac mai multe. Să fiu mai mult. Să simt că las ceva în urmă.
Primele trei săptămâni nu am făcut decât să învăț. Am învățat multe de la colegi şi din cursurile organizate de Elijah, dar cel mai mult am învățat de la copii. Am petrecut ore în şir ascultându-le poveştile şi înțelegând normalitatea lor de acasă. Pentru ei e normal să lipsească uneori de la şcoală pentru că nu are cine să aibă grijă de frații mai mici. E normal să treacă zile întregi fară să aibă o masă caldă… Cum să fie normal?! Asta e întrebarea care nu-mi dă pace. Cum îi ajut? Cum le fac viața mai bună? Câți sunt ca ei într-un singur sat? Dar într-o țară? Dar în lume?
Apoi am început să fac mici schimbări pentru ei. Să le ofer încredere. Să îi ajut la teme sau să învețe versurile unor melodii. Să le apreciez reuşitele, oricât de mici. Am descoperit că pentru a construi o lume mai bună, e suficient să pun un zâmbet pe fața unuia dintre copiii cu care lucrez. Să-l fac să vadă că poate mai mult.
Dacă mi-ar fi spus cineva acum un an cum avea să fie 2020 pentru mine, aş fi râs de nebunia acelui om. Azi, mai mult ca oricând, cred că schimbarea este singurul lucru constant din viețile noastre.
Lia Stoicescu, 30 ani, angajată la Elijah
[/cs_text][/cs_column][/cs_row][/cs_section][/cs_content][cs_content_seo]Nu mai ştiu sigur ce aşteptări am avut când am venit prima oară în Hosman pentru un interviu de angajare… ştiu doar că îmi doream o schimbare. Să fac mai multe. Să fiu mai mult. Să simt că las ceva în urmă.
Primele trei săptămâni nu am făcut decât să învăț. Am învățat multe de la colegi şi din cursurile organizate de Elijah, dar cel mai mult am învățat de la copii. Am petrecut ore în şir ascultându-le poveştile şi înțelegând normalitatea lor de acasă. Pentru ei e normal să lipsească uneori de la şcoală pentru că nu are cine să aibă grijă de frații mai mici. E normal să treacă zile întregi fară să aibă o masă caldă… Cum să fie normal?! Asta e întrebarea care nu-mi dă pace. Cum îi ajut? Cum le fac viața mai bună? Câți sunt ca ei într-un singur sat? Dar într-o țară? Dar în lume?
Apoi am început să fac mici schimbări pentru ei. Să le ofer încredere. Să îi ajut la teme sau să învețe versurile unor melodii. Să le apreciez reuşitele, oricât de mici. Am descoperit că pentru a construi o lume mai bună, e suficient să pun un zâmbet pe fața unuia dintre copiii cu care lucrez. Să-l fac să vadă că poate mai mult.
Dacă mi-ar fi spus cineva acum un an cum avea să fie 2020 pentru mine, aş fi râs de nebunia acelui om. Azi, mai mult ca oricând, cred că schimbarea este singurul lucru constant din viețile noastre.
Lia Stoicescu, 30 ani, angajată la Elijah[/cs_content_seo]
