Ajutorul vine de Sus!

clasac

Într-o dimineață îmi sună telefonul: „E o famile, Ciurar, are 8 copii, el și nevastă-sa. Nu pot ieși din casă, sunt autoizolați. Omu’ s-a întors acum câteva zile din Germania, n-a avut unde să meargă și s-a dus acasă la ai lui. A nins, nu mai au lemne, li s-a terminat gazul în butelie. Ciurar și-a scos butelia în fața porții, și-a pus banii pe ea, și acum stă în spatele gardului și se roagă de cine trece pe drum să i-o ia, s-o schimbe. Nu vrea nimeni. Haideți, vă rog să-l ajutăm cumva”.

De opt ani lucrez în social, dar în continuare rămân surprinsă de cât de adânc înrădăcinate sunt ideile despre cei care sunt diferiți față de noi. Față de cei săraci, față de romi. Eu și colegii mei, auzim foarte des cum sunt bălăcăriți cei care poartă fustă si pălărie: „Nu sunt buni de nimic”, „lucru rău”, iar în povestea de mai sus „să-i ia naiba de ciori, că acum au venit să ne îmbolnăvească pe toți”. Nu era de mirare că erau făcuți responsabili de o eventuală răspândire a virusului în comunitate.

Ciurar și familia lui n-au murit nici de foame și nici de frig. Elijah i-a hrănit familia și Primarul s-a urcat în mașină, s-a dus și i-a schimbat butelia, urmărit de după garduri de privirile ciudoșilor. Ciurar a respectat termenul de autoizolare și toată perioada asta a fost ajutat direct de „Sus” cum zic oamenii de la țară. Iar eu, uitându-mă acum la cât de puțini români respectă autoizolarea, îmi zic: „Ciurar ăsta e mai român decât mulți români!”

 

Antoaneta Ghișoiu, 45 ani, angajată la Elijah