Elijah adună oameni diferiți care muncesc, se implică și trăiesc împreună pentru același scop: a-i ajuta pe ceilalți. Și fiecare simte, primește și dăruiește în felul lui.
„Ca să treacă vremea mai ușor, m-am apucat să scriu. Chiar dacă nu știu ce se va întâmpla cu aceste pagini, dacă vor fi citite de cineva vreodată sau vor putrezi aici. De fapt, scriu cum aș vorbi. În jurul meu e pustiu, iar omul dacă nu vorbește uneori, moare, nu-i așa?” (Octavian Paler, Viața pe un peron)
A scrie despre ceea ce trăim e eliberator, e o retrăire a faptelor și o înțelegere mai profundă a ceea ce contează, a ceea ce se mișcă cu adevărat în noi și prin noi, în ceilalți. În același timp, a scrie e o împărtășire cu cei de departe.
Aici e o parte din viața noastră, așa cum o trăim, cum o simțim, cum o plângem și cum o iubim, cum o zâmbim, cum o înțelegem, cum o dăruim. E doar o parte, așa cum o putem reda în cuvinte. Dar fără faptele din spate, nu ar avea nicio valoare. Pentru a vedea și a înțelege mai mult, Veniți și vedeți…