[cs_content][cs_section parallax=”false” separator_top_type=”none” separator_top_height=”50px” separator_top_inset=”0px” separator_top_angle_point=”50″ separator_bottom_type=”none” separator_bottom_height=”50px” separator_bottom_inset=”0px” separator_bottom_angle_point=”50″ class=”cs-ta-center” style=”margin: -60px 0px 0px;padding: 45px 0px;”][cs_row inner_container=”true” marginless_columns=”false” style=”margin: 0px auto;padding: 0px;”][cs_column fade=”false” fade_animation=”in” fade_animation_offset=”45px” fade_duration=”750″ type=”1/1″ style=”padding: 0px;”][cs_text]
Sfântul Francisc Xaveriu a ajuns până la porțile Chinei. El a fost cel mai apropiat însoțitor al lui Ignațiu de Loyola. Pe de-o parte, Francisc Xaveriu era prins de dorința de a merge la cei mai săraci. Pe de altă parte, era ținut de legătura cu Ignațiu și cu ceilalți confrați din Roma. Când primea corespondența de la frații săi, tăia cu un cuțit numele lor din scrisoare ca să le așeze pe inimă. Acest sprijn i-a dat puterea de a merge mereu mai departe.
Legarea numelor de inimă amintește de un obicei al lui Isus pe care evreii îl practică până în ziua de azi. Ei așază Tefillin, leagă capsule pe partea superioară a brațului aproape de inimă și pe frunte. În interiorul capsulelor sunt scrise aceste cuvinte: „Ascultă, Israel! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta!” (Dt 6,4-5) Așa își leagă ei numele Domnului pe inimă și pe minte.
Mă gândesc, de asemenea, la un prieten pe care l-am întâlnit cu decenii în urmă la casa de tineret Caritas din Viena. A rămas un copil al străzii. Își petrece cea mai mare parte a zilei în Domul Sfântul Ștefan, vorbind tare și zgomotos, în timp ce scotocește printre numeroasele hârtiuțe din buzunarul său. Când îi povestesc despre munca mea din România, strigă mereu: „Na-amen, Na-amen!” Generalitățile nu îl interesează, ci soarta bucuriei noastre.
Criza Corona a reamestecat agenda mea interioară. Multe contacte, pe care le am în computerul meu, au pălit. Alte nume, în schimb, au apărut în mod surprinzător de puternic în interiorul meu. Oameni din copilăria mea au ieșit la iveală. Oameni pe care i-am pierdut din vedere. Oameni care deja de mult timp sunt la Dumnezeu. Nume amuzante și aparent neimportante ies la iveală dintre atâtea contacte. Sunt numele oamenilor cărora vreau să le mulțumesc și pentru care sunt aici. Oameni de care mă bucur.
Este un exercițiu frumos să mă întreb: ce nume îmi vin în minte în timpul crizei? Sunt probabil altele decât cele din timpurile agitate și fără probleme. Ce nume sunt legate de inima mea și-mi dau puterea de a merge mai departe?
P. Georg Sporschill SJ
[/cs_text][/cs_column][/cs_row][/cs_section][/cs_content][cs_content_seo]Sfântul Francisc Xaveriu a ajuns până la porțile Chinei. El a fost cel mai apropiat însoțitor al lui Ignațiu de Loyola. Pe de-o parte, Francisc Xaveriu era prins de dorința de a merge la cei mai săraci. Pe de altă parte, era ținut de legătura cu Ignațiu și cu ceilalți confrați din Roma. Când primea corespondența de la frații săi, tăia cu un cuțit numele lor din scrisoare ca să le așeze pe inimă. Acest sprijn i-a dat puterea de a merge mereu mai departe.
Legarea numelor de inimă amintește de un obicei al lui Isus pe care evreii îl practică până în ziua de azi. Ei așază Tefillin, leagă capsule pe partea superioară a brațului aproape de inimă și pe frunte. În interiorul capsulelor sunt scrise aceste cuvinte: „Ascultă, Israel! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta!” (Dt 6,4-5) Așa își leagă ei numele Domnului pe inimă și pe minte.
Mă gândesc, de asemenea, la un prieten pe care l-am întâlnit cu decenii în urmă la casa de tineret Caritas din Viena. A rămas un copil al străzii. Își petrece cea mai mare parte a zilei în Domul Sfântul Ștefan, vorbind tare și zgomotos, în timp ce scotocește printre numeroasele hârtiuțe din buzunarul său. Când îi povestesc despre munca mea din România, strigă mereu: „Na-amen, Na-amen!” Generalitățile nu îl interesează, ci soarta bucuriei noastre.
Criza Corona a reamestecat agenda mea interioară. Multe contacte, pe care le am în computerul meu, au pălit. Alte nume, în schimb, au apărut în mod surprinzător de puternic în interiorul meu. Oameni din copilăria mea au ieșit la iveală. Oameni pe care i-am pierdut din vedere. Oameni care deja de mult timp sunt la Dumnezeu. Nume amuzante și aparent neimportante ies la iveală dintre atâtea contacte. Sunt numele oamenilor cărora vreau să le mulțumesc și pentru care sunt aici. Oameni de care mă bucur.
Este un exercițiu frumos să mă întreb: ce nume îmi vin în minte în timpul crizei? Sunt probabil altele decât cele din timpurile agitate și fără probleme. Ce nume sunt legate de inima mea și-mi dau puterea de a merge mai departe?
P. Georg Sporschill SJ[/cs_content_seo]
