“Orice viață de om începe de mai multe ori…” (Tudor Arghezi)

Doamne, cât îți mulțumesc pentru modul tău mereu minunat, mereu nou, de a ne readuce la viață.

De vreo 3 săptămâni trăiesc într-o comunitate în care Dumnezeu este așa de prezent, că îl întâlnesc chiar și în locurile și în oamenii la care mă aștept mai puțin. L-am întâlnit pe Dumnezeu în bucuria de a face pâinea cea de toate zilele, pe care o binecuvântau, o frângeau și o împărțeau toți cei din familia Elijah. L-am întâlnit pe Dumnezeu în oamenii care nu cred în El, dar care trăiesc așa de senin, de simplu și de frumos, că, fără să știe, dau tuturor vestea cea bună.

L-am întâlnit pe Dumnezeu în copiii satului care vin la centrul social și care sunt plini de energie, de entuziasm, uneori de teamă, alteori de bucurie, dar cel mai mult, sunt plini de nevoia de a iubi și de a fi iubiți.

Și, Doamne, cât iubesc modul tău de a echilibra lumea, că pentru a-i ajuta pe cei mai mici, săraci și în nevoi, ne trimiți pe noi, care avem atâta nevoie de tine. Și că găsindu-i pe ei, ne (re)găsim, de fapt, pe noi. În dinamica binelui tău, primesc și cei care dau și dau și cei care nu au.. și așa, în dragostea ta de Tată, ai grijă și de unii și de alții, umplându-ne viața de sens.

Îți mulțumesc, Tată, pentru darul de a fi zilnic înconjurată de copii, chiar dacă uneori au inima rănită de toate greutățile pe care le întâmpină acasă, îți mulțumesc că, pentru câteva ore din zi, le pot fi frate, soră și mamă…

Îți mulțumesc pentru toate șansele de a ne face unii pe alții să ne simțim acasă, acceptați, primiți, iubiți și mai ales, de a ne simți oameni.

Benedicta Toma, 23 ani, voluntară la Elijah